- piept
- 1 píept interj. NdŽ plonam sucypimui nusakyti: Piept, piept piepsi paukščiukas Grž. I vėl atėjo: píept píept tie ančiukai Jrb. Tokis tę vyras, tik píept píept (plonai šneka) Rdm.
Dictionary of the Lithuanian Language.
piept
Look at other dictionaries:
piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… … Dicționar Român
piept — išt. Viščiùkai piept piept piẽpsi … Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas
piept — 2 piẽpt interj. NdŽ intensyviam, garsesniam plonam sucypimui nusakyti … Dictionary of the Lithuanian Language
Kräht die Henne und piept der Hahn… — См. Не петь курице петухом, не владеть бабе мужиком … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
sân — SÂN, (1) sâni, s.m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sânuri, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două mamele ale femeii; piept. 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două braţe şi care formează exteriorul bombat al pieptului; piept,… … Dicționar Român
pectoral — PECTORÁL, Ă, pectorali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. s.n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament… … Dicționar Român
pieptiş — PIEPTÍŞ adv. 1. De a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit. 2. Faţă în faţă (aproape ciocnindu se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care… … Dicționar Român
pieptos — PIEPTÓS, OÁSĂ, pieptoşi, oase, adj. 1. Cu pieptul (1) lat; p. ext. voinic, bine legat. ♦ fig. Mândru, îngâmfat. 2. (Despre femei) Cu sânii mari. – Piept + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98 pieptós adj. m., pl … Dicționar Român
cocardă — COCÁRDĂ, cocarde, s.f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naţionale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o… … Dicționar Român
eşarfă — EŞÁRFĂ, eşarfe, s.f. 1. Fâşie de lână, de mătase etc. care se înfăşoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâşie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcţii (înalte) sau al unei… … Dicționar Român
